miercuri, 16 iulie 2014

Eu sunt

- Nu mai bate in usa atat. Nu-ti deschid.
- De ce?
- Nu insista. Nu-ti deschid. E tarziu, e noapte, vecinii dorm. Pleaca.
- Nu plec nicaieri. Deschide-mi.
- Nu vreau sa te las sa intri.
- Mi-ai luat cheia intentionat?
- De ce vrei sa ne certam prin usa? Nu intelegi? E noapte, e tarziu, vreau sa ma culc.
- Mi-ai luat cheia intentionat, stiu. Lasa-ma sa intru.
- Nu pot. Nu te cunosc si nu-ti pot deschide. Ai putea fi oricine.
- Nu-mi recunosti vocea?
- Nu te mai recunosc deloc. Ai putea sta acum in fata mea si m-as putea uita la tine o vesnicie si nu te-as recunoaste.
- Nu-mi plac jocurile astea. Deschide-mi si-ai sa vezi ca sunt eu.
- Spune-mi ceva despre tine, ceva ce numai noi stim.
- Nu stiu ce sa-ti zic.
- Atunci?
- Nu-mi place sa ma joc asa. Si nici nu vreau sa plec. Eu sunt. Asa cum am fost mereu. Am spus ca ma schimb, si n-am facut-o.
- Exact.
- N-am facut-o pentru ca nu aveam ce schimba.
- De ce te-ai intors?
- N-am plecat niciodata. Aici am fost mereu.
- Minti.
- Nu mint. Aici am fost. Aici am tot stat. Am stat si-am asteptat sa ma vezi si sa-mi deschizi usa.
- De ce-mi spui asta acum? E tarziu.
- Nu e tarziu. Chiar deloc. Nu vezi? E inca lumina afara.
- Inceteaza.
- Asculta! De ce sa ma schimb? Tie mereu ti-a placut de mine asa. Pentru asta ne-am decis sa mai facem un pas impreuna. MIE mereu mi-a placut de mine asa. Si-apoi, oamenii nu se schimba niciodata.
- Asta e o prostie. Lasa prostiile si du-te acasa.
- Sunt acasa! De ce nu vrei sa auzi ce-ti spun? Tu nu te-ai schimbat, desi ai incercat. Si-mi pare bine ca ai dat gres. De fapt, n-ai dat gres, doar ca nu s-a intamplat. Eu nu vreau sa te schimbi. Nu mai vreau... Poate am vrut, dar a fost o copilarie, stupida si superficiala. Mai ales superficiala.
- Pai nu m-am schimbat, doar m-am uitat in oglinda.
- Exact. La fel am facut si eu. M-am uitat in oglinda, m-am vazut si m-am recunoscut. Deschide usa.
- Bine. Am deschis-o. Intra.
- Eu sunt. Nu stiu cum si de ce, dar eu sunt.
- Da. Tu esti. Tu ai fost mereu. Bine ai revenit acasa.

vineri, 11 iulie 2014

In alb si negru

- Ne-am indragostit unul de celalalt fara nicio introducere. 
- Da. 
- Eram 2 nebuni.
- Da.
- Mai suntem nebuni?
- Nebuni? Acum? Poate ca da. Atunci eram tineri si vedeam lumea in multe culori.

- Cum adica o vedeam in culori? Lumea e colorata. Noi suntem colorati. Apropo, care-i culoarea dragostei? Hai sa mai glumim putin.
- Dragostea n-are culoare. E neagra. E neagra cu dungi albe. E ca o zebra, nehotarata. Ce, zebra stie cum e colorata?
- Saruta-ma!
- Acum?
- Da!
- De ce?
- Saruta-ma! M-am saturat sa nascocesc intrebari stupide. M-am saturat de nimicuri fara sens. Si-apoi, dragostea nu e neagra.

- Nu vreau sa te sarut ca sa te fac sa taci. Vreau sa te aud. Vorbeste-mi despre tot. Despre nimicurile tale fara sens. E farmecul tau. Nimicurile, prostioarele, copilariile, toate astea sunt ale tale. Asa esti TU. Nimicurile, nonsensurile... ele prind contur si inteles cand sunt spuse de tine. 

- Atunci saruta-ma. Da-mi energie! 

- Energie? Tu ESTI energie. Tu ESTI viata si dragoste si armonie. Tu esti tu.

- De ce e dragostea neagra? De ce nu e altfel?
- Nu stiu. Asa-mi veni sa spun. Poate o fi altfel, dar eu neagra o vad.

- Atunci deschide ochii si-ai sa vezi ca e ca soarele. E orbitoare de atata culoare. Te arde... te usuca... te cotropeste... te inunda. 
- Te usuca? Te arde? De ce spui asta?
- Pentru ca am simtit-o. Ca o usturime, venind din interior. Am vrut s-o alung, de frica sa nu ma prabusesc de durere.
- Si de ce n-ai facut-o?
- Pentru ca mi-am dorit sa vad cat pot indura. Si-am vazut. Dar sa stii ca in tot timpul asta am tinut ochii deschisi. Si-am vazut-o cum ma invaluie, cum ma imbratiseaza, cum ma saruta. Si-atunci am realizat ca nu e rea, e doar speriata. Stii ca frica te transforma, nu? Ea nu vrea sa arda, ea doar vrea s-o simti. Arde doar atunci cand o ignori.
- De asta te iubesc, stii?
- Nu inteleg.
- Ai dreptate. Nu e neagra, e alba.
- De ce te-ai razgandit?
- Nu m-am razgandit, doar ca acum am deschis ochii si-am vazut-o. E atat de alba, e atat de stralucitoare, incat e stravezie. M-am uitat la ea printre gene si i-am vazut conturul. 
- Hotaraste-te.
- M-am hotarat! Te iubesc.